Cum să câştigi din pariuri sportive
Am gasit o metoda pentru cei cu bani multi si cu multa, multa rabdare. Daca intelegeti metoda si chiar va reuseste va rog sa-mi spuneti si mie.
Nu este Martingale, nu este o schemă piramidală, nu este escrocherie. Asumarea unui profit minimal dar constant, fără riscuri, şi monitorizarea constantă a asimetriilor informaţionale sunt strategiile prin care se pot obţine bani pe seama diferenţelor de cotare ale caselor de pariuri.
În trezoreriile băncilor sau în fondurile de hedging, departamentul de arbitraj urmăreşte cotaţia aceluiaşi titlu de valoare pe cel puţin două pieţe diferite care îl cotează, Când apar diferenţe de preţ, arbitrajorul îl cumpără pe cel mai ieftin şi îl vinde pe piaţa pe care este mai scump. O strategie similară o au asigurătorii sau dealerii care acoperă simultan riscuri care se exclud reciproc. Asta include cumpărarea de opţiuni call sau put, contracte care garantează cumpărarea respectiv vânzarea unui titlu la un preţ fix, în momentul decis de deţinător. Atunci când rezultatul este limitarea pierderilor, vorbim doar de hedging. Dacă strategia are profit garantat, este deja arbitraj. Apropo, ‘băieţii deştepţi din energie’ fac ceva asemănător – cumpără ieftin suplusul şi acoperă scump deficitele de curent – dacă s-ar limita la arbitraj, tot ar face profituri măricele.
Ce fac însă traderii când sunt concediaţi în pachete de câte 10.000? Unii se apucă de pariuri. Prudent, sistematic, decisiv, aşa cum au învăţat la bancă. Arbitrajul pe pariuri sportive este unul dintre hobby-urile profitabile şi relativ răspândite în ţările anglo-saxone. Ce înseamnă asta: pariezi la două case cu cote diferite în aşa fel încât câştigul de la oricare să fie puţin mai mare decât costul total pentru amândouă. Casele de pariuri aproape că tolerează starea de fapt, pentru că pierderile teoretice sunt într-o marjă acceptabilă. Singura limitare: când piaţa se aglomerează, profiturile se împart la din ce în ce mai mulţi arbitrajori.
Ok, metoda:
1. Alege cel puţin două case de pariuri diferite, cu evenimente similare (cu doar două variante – victorie sau înfrângere) şi la care să poţi plasa pariurile rapid şi uşor.
2. Urmăerşte diferenţele de cotaţie. Cu cât sunt mai mari, cu atât sunt şanse pentru un pariu mai profitabil. Oportunităţile sunt rare. Fie ai mult timp şi răbdare, fie îţi găseşti o aplicaţie software care să te ajute.
3. Stabileşte dacă un eveniment se califică pentru arbitraj, adică asigură un profit minim rezonabil, să zicem 1%, pentru oricare din variante.
4. Plasează pariurile la cele două case în cote proporţionale, aşa cum ţi-a rezultat din calcule.
5. Ia banii, mergi cu profitul la bere.
Cum faci calculele:
1. Adună cotele de câştig a doi adversari, pentru acelaşi eveniment, de la două case diferite.
2. Calculează ponderea fiecărei cote în total.
3. Din 100%, scade ponderea unei cote şi vei afla cât din suma totală trebuie să mizezi pe ea. De exemplu, dacă ai o cotă 1,5 şi una 3,5 – totalul este de 5, prima reprezintă 30%, deci trebuie să pariezi pe ea 70% din bani. A doua reprezintă 70%, deci trebuie să îi aloci restul de 30% din bani.
4. Fă simulările. Dacă în orice scenariu ieşi pe plus, poţi paria. Dacă e pe minus, mai caută
În trezoreriile băncilor sau în fondurile de hedging, departamentul de arbitraj urmăreşte cotaţia aceluiaşi titlu de valoare pe cel puţin două pieţe diferite care îl cotează, Când apar diferenţe de preţ, arbitrajorul îl cumpără pe cel mai ieftin şi îl vinde pe piaţa pe care este mai scump. O strategie similară o au asigurătorii sau dealerii care acoperă simultan riscuri care se exclud reciproc. Asta include cumpărarea de opţiuni call sau put, contracte care garantează cumpărarea respectiv vânzarea unui titlu la un preţ fix, în momentul decis de deţinător. Atunci când rezultatul este limitarea pierderilor, vorbim doar de hedging. Dacă strategia are profit garantat, este deja arbitraj. Apropo, ‘băieţii deştepţi din energie’ fac ceva asemănător – cumpără ieftin suplusul şi acoperă scump deficitele de curent – dacă s-ar limita la arbitraj, tot ar face profituri măricele.
Ce fac însă traderii când sunt concediaţi în pachete de câte 10.000? Unii se apucă de pariuri. Prudent, sistematic, decisiv, aşa cum au învăţat la bancă. Arbitrajul pe pariuri sportive este unul dintre hobby-urile profitabile şi relativ răspândite în ţările anglo-saxone. Ce înseamnă asta: pariezi la două case cu cote diferite în aşa fel încât câştigul de la oricare să fie puţin mai mare decât costul total pentru amândouă. Casele de pariuri aproape că tolerează starea de fapt, pentru că pierderile teoretice sunt într-o marjă acceptabilă. Singura limitare: când piaţa se aglomerează, profiturile se împart la din ce în ce mai mulţi arbitrajori.
Ok, metoda:
1. Alege cel puţin două case de pariuri diferite, cu evenimente similare (cu doar două variante – victorie sau înfrângere) şi la care să poţi plasa pariurile rapid şi uşor.
2. Urmăerşte diferenţele de cotaţie. Cu cât sunt mai mari, cu atât sunt şanse pentru un pariu mai profitabil. Oportunităţile sunt rare. Fie ai mult timp şi răbdare, fie îţi găseşti o aplicaţie software care să te ajute.
3. Stabileşte dacă un eveniment se califică pentru arbitraj, adică asigură un profit minim rezonabil, să zicem 1%, pentru oricare din variante.
4. Plasează pariurile la cele două case în cote proporţionale, aşa cum ţi-a rezultat din calcule.
5. Ia banii, mergi cu profitul la bere.
Cum faci calculele:
1. Adună cotele de câştig a doi adversari, pentru acelaşi eveniment, de la două case diferite.
2. Calculează ponderea fiecărei cote în total.
3. Din 100%, scade ponderea unei cote şi vei afla cât din suma totală trebuie să mizezi pe ea. De exemplu, dacă ai o cotă 1,5 şi una 3,5 – totalul este de 5, prima reprezintă 30%, deci trebuie să pariezi pe ea 70% din bani. A doua reprezintă 70%, deci trebuie să îi aloci restul de 30% din bani.
4. Fă simulările. Dacă în orice scenariu ieşi pe plus, poţi paria. Dacă e pe minus, mai caută